Omul din prova

Comandor (r) dr. Marian MOȘNEAGU ●

Aș fi ipocrit să nu recunosc că m-a măgulit propunerea lui Dan Mihăescu de a prelua conducerea publicației ,,MAGAZIN NAUTIC”. În primul rând, pentru că l-am prețuit dintotdeauna ca jurnalist, profesie de care m-am atașat încă din primii mei ani petrecuți în băncile și pe bărcile Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța. Dacă mă gândesc bine, exact acum patru decenii debutam în ,,Flota Patriei”! O publicație aparent anostă, în cerneluri albastre, dedicată îndeosebi militarilor în termen și cadeților, dar la școala căreia s-au format câțiva jurnaliști cu ștaif, precum Ioan Ciubucă, Vasile Iordache, Ilie Manole, Mihai Rășică, neostenitul om de radio Constantin Lambă și talentatul prozator Ion Aramă. Ce flotă, ce vremuri, ce oameni!

În al doilea rând, pentru că a avut ambiția și a creat la Techirghiol, acolo unde nu numai nămolul este celebru, ,,Clubul Nautic Român”, o instituție de care au nevoie și Dobrogea și tinerii megieși mării și numai.

Mi-am petrecut adolescența cadeției – de voie, de nevoie -, pe luciul apei, visând la gloria valurilor. Pe lacul Siutghiol sau pe ghiolul din Mangalia exersam trasul de rame, înfruntând arșița verilor, în tricourile dungate sau la bustul gol, sub coafa desprinsă de pe tradiționala beretă. Nu am excelat ca sportiv, nici nu am făcut din yachting o pasiune. În schimb, cu pasiunea mea pentru istoria navală, în 2011 am readus presa Marinei Române într-un prim dicționar enciclopedic omonim, de referință, sper, în domeniu. Și am descoperit, că pe lângă tradiția interbelică a practicării sporturilor nautice, am avut și noi în acest domeniu, câteva publicații specializate de prestigiu. Mă refer în primul rând la cele de dinainte de 1989: AERO-SPORT MAGAZIN (1935-1940), revistă lunară de propagandă aeronautică, radiofonie, automobilism și sporturi, BULETIN NAUTIC, publicația de propagandă nautică și de yachting a Yacht Clubului Regal Român (1934), MAREA NOASTRĂ PENTRU TINERET (1938-1949), supliment al revistei ,,Marea Noastră”, organul de presă al Ligii Navale Române, NAUTICA, buletin informativ editat de Asociația ,,Nautica” din București (1936) și excelentul almanah SPORTURI NAUTICE 1939, apărut sub îngrijirea redacțională și tehnică fotografică a locotenent-comandorului Eugen Săvulescu, secretar general și Cristian Teodorescu, șeful Serviciului Presă și Propagandă al Federației Române de Sporturi Nautice (1940). Dar și la cele câteva de după 1990: MAGAZIN AERONAUTIC, NAUTIQ, YACHTING, YACHT EXPERT sau YACHTING PLEASURE, cu nostalgia vremurilor de glorie de mult apuse. Mai longevive sau episodice, mai riguroase sau exclusiviste, acestea au pledat și încă se ambiționează să formeze nu numai o conștiință a binefacerilor acestui sport – aparent apanaj aristrocratic – dar și o nouă generație de performeri în constelația velelor românești.

De aceea am acceptat să fiu, dacă nu de mare folos, măcar complice la această mare aventură, spirituală înainte de toate. Mi-aș dori să întâlnesc la Constanța, la fel ca în Brestul de la atipod, unde, culmea, s-au școlit primii noștri marinari de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începuturile secolului XX, o librărie a mării cu de toate, de la enciclopedii, manuale, dicționare, albume, atlase și memorialistică la simple jurnale ale unor croaziere estivale pe Marea Neagră, în Meditarana sau chiar mai departe.

Dar nu mă hazardez să mă entuziasmez fără speranțe. Mă gândesc cum aș putea să-l sprijin mai bine să realizăm împreună, în folosul breslei și în memoria victimelor mării, un MEMORIAL AL MARINARILOR ROMÂNI din toate timpurile, pe faleza Cazinoului sau chiar pe fațada digului din portul Tomis. Sau ALMANAHUL MARINARILOR, care nu a apărut niciodată la noi într-un format profesional, cu excepția câtorva ediții care au mimat tangențial domeniul naval. Sau măcar o ediție print specială, care să reflecte anual preocupările, așteptările și performanțele noului val.

Și, de ce nu, să dăm sens, consistență și valoare unor proiecte editoriale de excepție, sub sigla nou-înființatei edituri FARUL.

Toate acestea chiar merită suport, implicare și eforturi conjugate.

Andreea și Dan Mihăescu, iată-ne așadar în aceeași barcă! Mola prova! Croaziera continuă!