Cum a fost preparat Campionatul Naţional de Yachting, ediţia 2016 ?

Prof. Octavian Ţacu ●

Am scris acest articol cu multă amărăciune în suflet. Am crezut că mânăriile pe care la făceau diferiţi conducători ai yachtingului românesc  în anii comunismului sunt pete negre rămase undeva în urmă şi irepetabile. Le făceau cei care conduceau federaţia sau preşedinţi ai comitetelor de cursă. Se făcea yachting şi atunci şi cu mult mai multe bărci decât astăzi, spre ştiinţă celor care cred că yachtingul în România a început cu ei.

Pot spune unii, că bătălia între cluburi era fără menajamente şi scrupule fiindcă de titlurile de campioni depindeau fondurile băneşti pe care le puteau cere conducătorii cluburilor de la sindicatele sau ministerele de care depindeau cluburile de yachting. Fără dubii, nu aveau nicio scuză, în afara faptului că era o compeţie total incorectă la nivelul calităţii bărcilor şi al velelor. Câştigarea campionatelor naţionale însemna, în plus, selecţia în lotul naţional care automat era destinat puţinelor deplasări în străinătate, şi cele mai râvnite erau cele în afară lagărului comunist.

Azi, ar trebui că titlul de “Campion Naţional” al României să desemneze pe cel mai bun sportiv al unei clase de bărci cu vele. Această aura nu mai încununează, cum s-ar înţelege de la sine, pe cel mai bun velist, din mai multe cauze. Cel mai frecvent motiv este acela în care cei mai buni sportiv la o clasa de concurs, la dată campionatului national, să fie la startul unor competiţii internaţionale pe alte întinderi de apă, din afară ţării. În situaţia, este limpede că titlul de campion nu defineşte pe cel mai bun sportiv la acea clasă, din România. O altă categorie este acea când titlul de campion este rezultatul unui “campionat” tras de par ca număr de bărci participante la clasa competiţională respectivă (ex. Finn, 470, 420, Cadet sau OK). Validarea regatelor campionatului naţional se face conform regulamentului Federaţiei Române de Yachting, cu cel puţin cinci bărci înscrise în competiţie. Foarte bine, pe formularul de înscriere sunt înregistraţi cinci skipperi cu câte cinci bărci, dar la rezultate vei vedea la una din bărci are DNS (Did Not Start) pe linie sau maxim o clasificare rezultată dintr-un DNF (Did Not Finish) la prima regata şi apoi DNS pe linie. În realitate, campionatul se ţine cu trei bărci şi toţi sportivii se urcă pe podiumul de premiere şi automat clubul raportează “marele succes”, succes digerabil pentru profani. Mai trist este că autorii şi participanţii la acest tip de manevră se împăunează cu titlul de campion naţional şi automat poziţia superioară pe care se postează. Şi unde mai pui că în unele cazuri astfel de pseudocampioni mai sunt şi antrenori pe la cluburile de yachting. Ce să-i înveţe astfel de farsori pe tinerii sportivi ? Mă mir că nu i-a venit cuiva în cap să organizeze şi pariuri sportive pe rezultatele de la campionatul naţional ? În esenţă este o înşelătorie maximă din categoria cărora autorul îşi fură singur căciula.

 

 

 

 

Şi acum, încă una, pe care am întâlnit-o la etapă a treia a Campionatului Naţional de Yachting 2016, la clasele Optimist, Laser şi 470.

Perioada calendaristică 18-25 august 2016, la Eforie Nord, pe Marea Neagră, nota bene o perioadă rezonabilă de timp, nu în două zile şi la revedere.

Instrucţiuni de Cursă redactate pe nouă pagini. Le-am citit cu atenţie ca întotdeauna, ele fiind legea competiţiei fiind emanaţia  Comitetului de Cursă sub semnătura preşedintelui, Cosmin Andronic. Am fost foarte surprins că nu am văzut componenţa Comitetului de Protest, nici în Instrucţiunile de Cursă şi nici la Panoul de afişaj al competiţiei. Se ştie că la cursele de nivelul unui campionat naţional Comitetul de Protest este Autoritatea care garantează aplicarea corectă a regulilor de cursă, judecă asemenea unei instanţe şi în acelaşi timp conferă încredere sportivilor că situaţiile neconforme cu regulamentul vor fi judecate corect pe baza protestelor care formulează şi că hotărârile luate nu vor vicia poziţiile din clasament.

Cine şi cum a judecat, în timpul de protest menţionat, vă las pe voi cititorii acestui articol să aflaţi singuri. Neîncrederea în corectitudinea Comitetului de Protest dă sportivilor atitudini total în afară spiritului de navigaţie corectă de la vârsta începutului în yachting. Sigur că sportivul care se simte “apărat” de un astfel de comitet de protest ca cel care a prestat la actuala ediţie de campionat naţional nu-ţi acordă drept  de trecere în situaţia de babord-tribord, interior la baliză, etc. Automat clasamentul este viciat de un astfel de organism al conducerii curselor. Surpriza mea este că Dan Mitici, secretarul federaţiei, autoritate în materie (International Judge) şi preşedintele Colegiului Central al Oficialilor de Cursă din cadrul FRY, nu a controlat şi corectat componenţa  acestui comitet de cursă care a inclus automat şi comitetul de protest, cu judecătorii lui incorecţi.

DE CE, Mister Mitici ? Pentru că la ora desfăşurării a cea ce trebuia să fie competiţia supremă a anului, Federaţia Română de Yachting nu avea preşedinte. Preşedintele ales, Robert Penciu, fiind demisionar datorită lipsei de interes a membrilor Consiliului Federal; cei care înfinţau cluburi de yachting, peste cluburi, ca să-şi asigure numărul maxim de proprii votanţi în forul executiv-deliberativ al federaţiei. Pentru ce ? De fapt cine conduce federaţia ? De ce ne mirăm că apar astfel de organisme de conducere a unor evenimente majore ale yachtingului competiţional naţional. Situaţia este salvată de competiţiile claselor sau cele ţinute exclusiv de cluburi, unde federaţia de yachting figurează doar pe hârtie şi organizarea curselor o fac alte entităţi mai serioase cu echipe de conducere şi arbitraj competente.

Nu am nimic cu dl. Cosmin Andronic, ca părinte de copii concurenţi în acest campionat, dar sunt total împotriva lui ca preşedinte al Comitetului de Cursă; ca parte interesată care a viciat rezultatele şi eforturile acestor copii prin neaplicarea corectă a Instrucţiunilor de Cursă. Atâta timp cât, conform Art. 27 din “ Instrucţiunile de cursa” şi Art 4 din ISAF  2013-2016 responsabilitatea pentru participarea în cursă nu aparţine  decât, sportivului şi antrenorilor, Cosmin Andronic nu avea dreptul să anuleze o cursă la Clasa Optimist sub motivul protejării sportivilor pentru că vântul era tare, când în esenţă se dorea protecţia propriilor odrasle. În ce condiţii se face departajarea celor mai buni, numai pe vânt slab ? Zeul Eol a avut grijă şi a dăruit vânt de nord în toate zilele. Faţă de această situaţie la Secretariatul competiţiei a fost depus un “memorandum” semnat de mai mulţi părinţi şi un antrenor care sau simţit dezavantajaţi. Sunt curios care va fi “reparaţia” în această situaţie, pentru acest campionat naţional organizat în baza contractului anual de finaţare încheiat cu Ministerul Tineretului şi Sportului, dar ratat de sportivii în cauză ?!

Am remarcat şi totala avantajare a unor sportivi prin ordinea de ocolire a balizelor. În toată lumea bună a yachtingului, a se vedea traseele de la Jocurile Olimpice de Rio de Janeiro 2016, spre exemplu,  care au fost de tip “banană”; traseu cu “două strânsuri şi două pupe “ şi sosirea după un travers scurt. Ei bine, dl. Andronic, cel în cauză, a conceput un traseu trapezoidal, cu alte dimensiuni  şi altă ordine de dublare a balizelor, astfel că suma traseelor de vânt purtător să fie foarte mare şi avantajoasă celor foarte uşori.

Arbitrii de balize nu au fost decât cu intermitenţe la baliza 1.Traseul “Banană” (de care am pomenit la JO) dă posibilitatea unui arbitru de la balizele din vânt să marcheze trecerile şi în rest, corectitudinea navigaţiei şi penalizările pentru încălcări să le gestioneze un judecător de traseu, cu executarea imediată a penalităţilor. Se înlătură astfel descalificarea în urmă unui protest judecat după cursă. La punctul 25 din Instrucţiunile de Cursă este specificată foarte vag poziţia ambarcaţiunilor antrenorilor şi conduita  acestora în timpul curselor. Ca atare, au putut fi văzuţi antrenori dând indicaţii sportivilor  chiar între balize sau pe linia de finiş, bărcile lor fiind la mai puţin de 50 de metri de poligonul balizelor, sau la distanţă mai mare când şalupa antrenorului sau asistenţei are viteză mare şi poate face valuri care să jeneze navigaţia concurenţilor. Sa produs şi acest lucru şi Comitetul de Protest nu a decis nicio penalizare.

 

 

 

 

Cine va citi Instrucţiunile de Cursa va remarca la punctual 28, capitolul Asigurare, care stipulează că valoarea unei asigurări pe care trebuie să o aibă fiecare barcă din Clasa Optimist este de 100.000 de euro  şi de minimum  1.500.000 de euro pentru celelalte clase.

Se vede că acest punct este  copiat după cel de la velierele mari. La fel şi punctul 24. Bravo !!!!

Tot aşa, în Instrucşiunile de Cursă,  la punctul 23 este stipulat că pentru locurile 1, 2, 3 organizatorul, FRY, acordă diplomă. Evident, Cosmin Andronic a uitat acest amănunt de importanţă pentru competitor, iar dl. Mitici, mai inventiv, atunci când a fost chestionat de sportivi în legătură cu lipsa diplomelor a declarat ritos că s-ar fi ales varianta în care banii cheltuiţi pentru imprimarea diplomelor să fie investiţi în cumpărarea tricourilor de campioni (sic). Ba unii ziceau că de fapt diplomele cu pricina ar fi fost uitate pe la Bucureşti.

Pe timpul desfăşurării regatelor secretariatul competiţiei  nu a existat pe uscat.

Concluzia finală trageţi-o singuri, asupra  insuccesului acestei etape anuale de Campionat Naţional la Yachting.

Nu este păcat că timpul, eforturile financiare ale cluburilor, sponsorilor şi părinţilor au fost viciate de un Comitet de Cursă şi un preşedinte pentru care conflictul de interese este o simplă marotă ? Cine l-a pus acolo domnule Mitici ?

Eu sper că acest domn să participle pe viitor la concursurile de yachting din România, maximum ca spectator, nici măcar ca şalupist, că a dovedit că poate face valuri !

Clasamentul acestei etape îl publicăm mai jos, dar oare, ocupanţii primelor locuri, sunt adevăraţii campioni la yachting ai României ?