Ex fotbalistul Ciprian Marica vrea să înregistreze substantivul „FARUL” ca marcă exclusivă
Teodor Dumitru ●
Deşi a promis, la preluarea brandului F. C. FARUL, performanţă prin seriozitate şi corectitudine, fostul fotbalist Ciprian Marica este pe cale să declanşeze un mare scandal în sportul românesc.
Anul 2018 părea a fi momentul relansării pe ruta performanței a echipei de fotbal fanion a Dobrogei, Farul, odată cu promovarea în Liga a II- a, după perioada dificilă a insolvenței și a eforturilor, mai mult decât impresionante, ale unui grup de suporteri dedicați, de a constitui o nouă asociație sportivă – Suporter Spirit Club (SSC) Farul Constanţa, de a legitima echipa sub denumirea tradiţională, de a o înscrie în competiții și de a promova în eșaloanele superioare, pornind la drum, evident din Liga a IV-a.
Apariția lui Ciprian Marica în context, în calitate de nou proprietar al palmaresului și siglei F.C. Farul, a fost destul de controversată, unii considerând-o salutară, un real motor necesar ascensiunii clubului de la malul mării către Liga I, cei mai mulți, dimpotrivă, apreciind doar latura speculativă, interesul strict material, implicarea fiind doar o etapă în traseul său profesional de a accede, în viitor, la funcția de președinte al Federației Române de Fotbal (FRF).
După o stare confuză, plină de tatonări, tergiversări și contestări între Ciprian Marica și Asociația SSC Farul Constanța, asocierea între brand și echipa ce promovase în Liga a II-a, s-a produs doar printr-o mediere. Din acel moment totul părea frumos și măreț, marea masă a suporterilor fariști fiind exaltată la aflarea obiectivului imediat: promovarea în Liga I și a celui pe termen mediu: clasarea pe un loc de cupe europene.
Și mai surprinzătoare a fost – după modelul consacrat de Gigi Becali – declarația patetică a celui imediat intitulat „finanţator”, de atașament faţă de culorile clubului, despre care a zis că-l iubește din copilărie și față de orașul Constanța, pe care a zis că-l consideră a doua sa casă.
Iată însă că după 21 de etape disputate, echipa înscrisă în campionat de SSC Farul Constanţa a încheiat anul pe locul 17, în zonă retrogradabilă, sugerând un evident eșec managerial, iar în data de 18 decembrie 2018 Ciprian Marica solicită înregistrarea ca marcă a substantivului “FARUL” în Registrul Național al Mărcilor deținut de OSIM, dând o perfidă lovitură, de data aceasta Clubului Sportiv (CS) Farul și altor entități constănțene, deținătoare ale aceluiași nume.
Făcând puţină istorie factuală reţinem că Ciprian Marica a devenit posesorul mărcii FC Farul Constanţa 1920, înregistrată la OSIM de către Gheorghe Bosânceanu şi achiziţionată de la FC Farul Constanţa (club aflat în faliment şi patronat de Giani Nedelcu) în urma unei licitaţii organizată de lichidatorul judiciar, pe care însă suporterii au considerat-o „cu cantec”.
Dacă s-ar fi solicitat înregistrarea mărcii „FC Farul”, am fi apreciat demersul ca îndreptățit, însă dorința reținerii unei denumiri cu valențe atât de generale demonstrează intenția obținerii unui drept intelectual nemeritat cu repercusiuni devastatoare asupra altor entități, mai ales că în anexa cererii sunt menționate toate domeniile de activitate ce se regăsesc la OSIM şi pentru care vrea să rezerve dreptul exclusiv de folosire a mărcii.
Demersul lui Marica, făcut în nume propriu, pare să afecteaze cel mai mult CS Farul, instituție de drept public – statut conferit prin Hotărâre de Guvern, în baza Legii Sportului – de mare notorietate, deţinător de palmaresuri olimpice, mondiale, balcanice şi naţionale, ca să nu mai vorbim de recordurile absolute în atletism, club sportiv a cărui fiinţare va fi pusă în pericol sub denumirea tradiţională, dacă OSIM îi va da satisfacţie solicitantului.
Legislaţia română în materie de mărci şi indicaţii geografice, Legea 84/1998, defineşte marca notorie ca fiind marca larg cunoscută în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităţii revendicate în cerere. Astfel, marca notorie beneficiază de publicitate chiar fără inregistrarea ei, datorită faimei pe care o are în rândul publicului. Pentru a determina dacă o marcă este larg cunoscută, se va avea în vedere notorietatea acestei mărci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca respectivă se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România. Notorietatea unei mărci se apreciază în funcţie de segmentul ţintă de consumatori şi nu în funcţie de toată lumea.
Marca notorie este protejată în România, independent de vreo înregistrare sau utilizare (potrivit art. 3 lit. d din Legea 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice şi potrivit art. 6 bis alin. 1 din Convenţia de la Paris)
A se vedea cazul Cristi Minculescu vs Nelu Dumitrescu în privinţa mărcii “Iris”
https://psnews.ro/cristi-minculescu-a-castigat-procesul-cu-fostul-coleg-nelu-dumitrescu-in-privinta-marcii-iris-242270/
Prevederile cu privire la aspectele invocate se regăsesc în lege, astfel:
Art 3 lit. D – Legea 84/1998
- d) marca notorie – marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă;
Art 6 bis alin 1 – Conventia de la Paris
- Țările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislația țării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea și să interzică folosința unei mărci de fabrică sau de comerț care constituie o reproducere, imitație sau traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a țării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta convenție și ca fiind folosită pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci cînd partea esențială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitație putînd fi confundată cu aceasta.
În acest context, la început de 2019, între anul nou şi Bobotează, l-am întâlnit pe Sorin Bașturea, directorul clubului fanion constănţean C. S. Farul, lucrând la întocmirea documentației pentru depunerea contestației la OSIM faţă de cererea înregistrată de fotbalistul Marica. Omul își exprimă cu mult bun-simț dezamăgirea pentru situația creată: „Acțiunea în sine este legală, că aşa este făcută legea în România, dar nicidecum morală, mai ales că este lansată de un fost sportiv de performanță”.
Într-adevăr, privind retrospectiv la declarația din vara trecută: „Am muncit mult pentru a-mi construi un nume, o carieră. Am stat departe de orice scandal și mereu voi face asta. Scandalurile au adus doar nenorociri în această țară; dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie să facem lucrurile corect”, intrăm într-o stare de confuzie și ne întrebăm unde se pozitionează cu caracterul și corectitudinea Ciprian Marica? Ce-i drept afacerea poate să fie mai profitabilă sau fezabilă decât o investiţie în sportul rege. Una-i să cumperi un substantiv din tezaurul lexical al limbii române şi să-l ţii la păstrare şi alta este să construieşti un club, un stadion, o echipă. Să iei copii pe care să-i transformi cu multă muncă, stăruinţă şi cheltuieli, în fotbalişti care câştigă campionatul şi joacă în cupele europene … Unde este însă dragostea declamată de Marica pentru orașul ăsta? Unde îi este respectul pentru clubul-mamă, CS Farul, de unde s-a desprins cândva secţia de fotbal, sub forma unui club mononosport, club mamă care a dat națiunii atâția campioni olimpici, mondiali, europeni și naționali, performeri neegalaţi încă, precum Ilie Floroiu ?
Părea noastră este că fotbalistul Marica trebuie să înțeleagă faptul că a te repezi să obții, ce-i drept printr-o procedură juridică la îndemână, drepturile de proprietate asupra unui substativ precum FARUL, ce are valoare de denumire tradiţională în arealul geografic litoral şi conferă notorietate şi specificitate, cu impact asupra multor domenii și repercusiuni severe pentru multe persoane, este totuși un act lipsit de moralitate.
În afara echipei de fotbal. la Constanţa, a făcut performanţă naţională şi internaţională, începând din 1955, şi Clubul de Rugby Farul, o echipă ce a făcut istorie în sportul cu balonul rotund, deţinătoare a şase titluri de camioană naţională în anii 1975, 1976, 1978, 1986, 1995 și 1997, cu Mihail Naca antrenor. În decembrie 1986, Rugby Club Farul Constanţa a obţinut locul doi la turneul Masters din Franţa, un Campionat Mondial al cluburilor, la care au participat cele mai bune echipe din lume (Toulouse şi Agen -Franaţa, CA Banco de la Nacion-campioana Argentinei, Fiji Barbarians, L’Aquila Rugby-Italia, Ponsonby-Auckland din Noua Zeelanda şi West Brisbane (Australia). În septembrie 2018 RCJFarul Constanţa a intrat în insolvenţă dar odată ce OSIM ar aproba cererea lui Ciprian Marica pentru înregistrarea ca marca exclusivă a denumirii FARUL, celebra echipă de rugby constănţeană şi palmaresul ei nu vor mai valora nimic pentru oricare investitor care va dori să participe la licitaţia de stingere a creanţelor şi astfel se va pune capăt altor 64 de ani de tradiţie sportivă. Ce să mai spunem despre echipa Farul Tuzla care în prezent evoluează în campionat, în Liga a IV-a, chiar alături de F. C. Farul Constanţa? Ce trebuie să facă sportivii de acolo sau localinicii din Tuzla, să dispară de pe faţa pământului pentru că vrea Marica exclusivitate pe substantiv? Sau Primăria din Mangalia va trebui să-şi închidă Grădina de vară cinema FARUL, redeschisă după un deceniu, în 2018, în urma unor importante investiţii, pentru că Ciprian Marica a descălecat pe litoral revendicând drepturi exclusive pentru un substantiv al limbii române – FARUL? La fel s-ar putea întâmpla şi cu instituţii de cultură precum Muzeul Farul Vechi, din Sulina aflat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea sau Asociaţia Culturală Farul Ospitalier, înregistrată la Judecătoria Constanţa de peste 10 ani. Ba poate că Cirpian Marica va prelua în patrimoniu, odată cu exclusivitatea pe substantiv, şi istoria cutlurală a Dobrogei, primul ziar oficial al judeţului Constanţa, editat între 12 mai 1880 – 26 noiembrie 1938 purtând denumirea FARUL CONSTANŢEI. Titlul a făcut istorie şi după 1990, fiind primul ziar nou apărut la Constanţa şi editat de Frontul Salvării Naţionale sub denumirea „FARUL”. Tot aşa, a mai existat chiar şi o marcă de biscuiţi, Farul, iar la Biblioteca Naţională a României este înregistrată Editura Farul. La Constanţa mai avem şi o biserică penticostală care se numeşte Farul, iar Biserica Baptistă din România tipăreşte Farul Creștin. Bogată zestre pentru pentru cineva care a avut doar ideea să ceară pe persoană fizică înregistrarea exclusivităţii pentru un substantiv transformat în marca „FARUL”, excluzând aici invectivele de emanaţie portuară gen: “ T٭-٭ farul măsii, că năuci mai suntem!”
Povestea este că riscăm să frizăm ridicolul, la Constanţa, după modelul consacrat deja de Andor Şandor, cel care a înregistrat marca „Arsenie Boca” pe numele unei firme britanice şi a pus Biserica Ordotoxă Română într-o situaţie absurdă, de neimaginat.
Sportul constănțean are nevoie de susținători, nu de cotropitori și oricând vor apărea accente de lezare a imaginii și valorilor sale, acestea vor inflama spiritul de frondă la toate nivelurile – autorități, media, suporteri – în sensul apărării memoriei și demnității performerilor locali şi a mişcării sportive de la malul mării.
Linkuri utile:
http://api.osim.ro:8083/TMreg/MarkDetails?extidappli=M%202018%2008558%20%20%20%20&&resultsstring=
Foto: Gelu Strâmboaia
Drepturi exclusive de publicare: Clubul Nautic Român©
Sunt de acord cu autorul articolului si cu domnul Bastiurea, marca Farul reprezinta Constanta, nu pe domnul Marica, nu-i ajunge FC Farul. Sa faca ceva cu echipa de fotbal fanion a Constantei asa cum a promis, nu afaceri murdare.